- Zile şi nopţi
Ziua făceam zodiace, caligrame,
mandale, calambururi, eboşe,
apoi hrăneam trupul. Spiritul
îşi lua singur tainul, fără să întrebe,
căile lui erau încă neştiute.
Se întrema din te miri ce, în taină,
fiindcă aşa voia muşchiul inimii.
Dar noaptea era cu totul altceva:
în tenebrele mării, animalele suple
cu nume de eşecuri începeau să urce,
visele lungi se luptau cu himerele
pentru a cuceri bastionul pleoapelor,
ierarhiile din adâncuri se limpezeau.
Peisaje comprimate cădeau din rame,
melancolia clipea des ca o divă.
Lacrimile lor erau la fel de sărate
ca orice ocean – ehei, întunericul,
ce batiscaf personal în derivă.
Întrebare
Cum să scoţi orientul din carne
fără să pui ceva mai tandru în loc,
poate un organ aproape de sânge
încondeind doar cearcăne de inorog.
Zilnic să tot aştepţi un noroc, vestea
care îţi va schimba brusc toată viaţa.
Cum să tot arzi din tămâia luminii
atât de departe de tainicul graal
precum o vârstă repovestită atent
într-un tablou triumfal….
Citeşte mai departe: http://www.revista-mozaicul.ro/danila112.html
www.dan-danila.de
