Minorități nu tocmai imperiale
by Dorin Tudoran on January 15, 2012
Teza “minorităților imperiale” a fost considerată cam “șubredă” până și de admiratori altfel necondiționați ai unuia dintre cei care au repus-o în circulație. Discutarea enunțurilor legate de ea a fost înverșunată și, ca de atâtea alte ori, încrâncenarea nu a dus la nimic notabil. După ani de pândă acerbă, în care ochi vigilenți ai națiunii au stat lipiți de fiecare mișcare a unor grupuri etnice “imperiale”, iată că președintele Traian Băsescu se află, pentru o clipă, băgat în corzi de o minoritate deloc “imperială”.
Ani de zile admiratoare nenuanțată a lui Traian Băsescu, Andreea Pora semnează azi în revista 22 o diatribă extrem de violent ă împotriva idolului domniei sale de până mai ieri. Surpriza este de proporții, chiar dacă, trebuie să recunosc, Andreea Pora s-a mai delimitat cândva de o poziție ori alta a “prea-iubitului conducător”. Ce șochează azi nu este atât “despărțirea de Băsescu”, ci violența răvașului trimis de doamna Pora omului de la Cotroceni al doameni Andreea.
Există și o parte amuzantă în această situație atât de tensionată – limbajul folosit acum de Andreea Pora este cam același cu limbajul folosit, ani la rând, de domnia sa împotriva mai tuturor acelora care semnalau slăbiciunile prezidențiale. Mă întreb cum rămâne, în contabilitatea ținută de doamna Pora, cu oamenii pe care i-a pus la stâlpul infamiei atunci când, cu foarte multă vreme înaintea vehementei noastre jurnaliste, spuneau ce spune abia astăzi Andreea Pora? Mă gândesc că pentru un spor de credibilitate, niște cenușă pusă pe cap n-ar strica. Măcar și un degetar.
http://www.dorintudoran.com/2012/01/15/minoritati-nu-tocmai-imperiale/
Coana Volodia față cu Reacțiunea
by Dorin Tudoran on January 16, 2012
Prea mititel și cu temperament de dl Goe, pentru ca Leonte Răutu să fie înduplecat să-l lanseze în vreo intreprindere serioasă; prea tinerel spre a fi cooptat între hagiografii oficiali ai lui Nicolae Ceaușescu, deși dovedește sârg și talent; prea fugit din țară pentru ca, în 1990, să fie numit co-dirijor, alături de Adrian Severin, al corului ideologic Ion Iliescu și poporul; prea ambițios spre a înghiți afrontul că, sub Emil Constantinescu, deși l-a plimbat pe Adam Michnik prin parcul de la Cotroceni, nu s-a ales cu nimic consistent; prea băgăcios ca să nu intre, până la urmă, pe sub pielea lui Ion Iliescu spre a scrie împreună cartea de căpătâi a românimii gânditoare – pe atunci de stânga, azi – de dreapta, Marele Șoc; după ce ne-a lăsat să înțelegem că România sub proaspătul ales, Traian Băsesecu, riscă să devină un fel de Venezuelă a lui Hugo Chavez, Vladimir Tismăneanu a fost, în sfârșit, cooptat de noul președinte al României. De atunci, a îmbrăcat armura de pretorian vigilent și n-o mai dă jos de pe el. Iarnă-vară,viscol-pară, apără statuia Protectorului.
Împotriva cui?
http://www.dorintudoran.com/2012/01/16/coana-volodia-fata-cu-reactiunea/
România de la zero
by Dorin Tudoran on January 18, 2012
Aşa se numeşte o nouă platformă de comentarii pe care au lansat-o doi tineri şi talentaţi jurnalişti români, ”dezertori” din establishmentul presei, unde se vor fi săturat de tot ce au văzut din interior. Oanei Dan şi lui Vlad Stoicescu li s-a alăturat Andrei Crăciun, şeful secţiei Publicistică de la Adevărul.
Citiţi, pentru început, fie şi numai acest text şi veţi vedea, încă o dată, că de reformă are nevoie nu doar clasa politică, ci şi presa, care, prin interesele proprietarilor şi marilor ei rechini, este legată de puterea politică prin multiple şi zdravene cordoane ombilicale. Mergeţi apoi la paginile jurnalismului de investigaţie şi veţi vedea că poate fi practicat, acolo unde nu există nici comandă politică, nici teama de ea; adică poate creşte doar acolo unde lipsesc armatele de oameni născuţi în poziţie de drepţi.
http://www.dorintudoran.com/2012/01/18/romania-de-la-zero/
Costa Concordia şi preţul închinăciunii
Planul căpitanului Francesco Schettino a fost ca, vineri, 13 ianuarie, în jur de ora cinei, imensul vas de croazieră, având la bord peste 4.200 de suflete, să treacă din nou, aşa cum făcuse şi în seara de 6 ianuarie, cât mai aproape de Isola del Giglio, şi, clipind din toate luminile din dotare, să-i facă iarăşi fericiţi pe membrii familiei ospătarului-şef, Antonello Tievoli, care locuiesc pe insula din apropierea coastelor Toscanei. La 9.08 pm, Francesca, sora lui Tievoli, scria pe Facebook: “În curând, Costa Concordia va trece atât de aproape… ”
Ce-a ieşit din ideea căpitanului de a face un inchino a fost o tragedie încheiată până acum cu peste 30 de victime – morţi şi dispăruţi. După această la bella figura, Schettino se află în arest la domiciliu, iar imprimarea discuţiei dintre dizgraţiatul căpitan care şi-a părăsit vasul pe care l-a răsturnat şi căpitanul Gregorio De Falco (Autoritatea Navală din Livorno ) a făcut deja înconjurul lumii. Cititi tot articolul @
http://www.dorintudoran.com/2012/01/20/costa-concordia-si-pretul-inchinaciunii/
