Sfârsitul razboiului civil din Libia , alegerile libere din Tunisia si cele ce vor avea loc în scurta vreme în Egipt impun comunitatii euro-atlantice un moment de reflectie politico-strategica absolut necesara pentru a preveni orice posibila criza de proportii într-una dintre cele mai sensibile regiuni ale planetei. „Primaverile arabe“ au facut sa cada acele guverne totalitare si corupte, sistemul statelor conduse de catre un rais atotputernic, care timp de decenii întregi au mentinut o artificiala ordine, impusa cu pumnul de fier împotriva propriilor popoare, reduse la tacere si suferinta. Nu întâmplator acum monarhiile arabe anunta în graba reforme generice pentru a preveni revolte similare care, iata, sunt pe cale sa reuseasca si în Siria, unde ipocrizia guvernamentala atinge culmi de nebanuit! Vechiul si binecunoscutul conflict dintre suniti si siiti revine, însa, la ordinea zilei si pune sub un serios semn de întrebare situatia politica din Irak, dupa cum ameninta relativa stabilitate a regatului saudit si a tarilor din Golf în genere. Pe de alta parte, în timp ce îsi continua nestânjenit planurile nucleare, Teheranul cauta sa-si stabileasca o prezenta politica semnificativa în noua lume araba, jucând cu abilitate cartea anti-occidentala, anti-americana si anti-israeliana. Turcia pare sa adopte o politica neo-otomana, si-a pastrat distanta în timpul razboiului libian si candideaza acum la o pozitie hegemonica în regiune. Dupa ce a snobat cu superioritate eforturile americane de revenire la masa tratativelor pentru o pace stabila în regiune si l-a umilit chiar pe Obama, Israelul nu se gaseste într-o situatie de prea mare siguranta. Pe de o parte, este vorba de ambiguitatea Egiptului, care nu mai controleaza înaltimile Sinai si poate pune chiar în discutie valabilitatea pe viitor a Tratatului de prietenie, pe de alta admiterea Palestinei în ONU, ceea ce schimba ecuatia politica. De fapt, daca factorul anti-israelian a fost total absent din revolutiile arabe, chestiunea palestiniana ar putea reveni cu usurinta în prim-plan, odata stabilitatea oarecum atinsa. Cititi tot articolul @ http://revistacultura.ro/nou/2011/11/lectia-%E2%80%9Eprimaverilor-arabe%E2%80%9C/
