Articol publicat in: Cultura, Politica, Societate
De la New York… şi nu numai
Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii… Oricum, tot spre iad duce, o perspectivă nu prea roză. La un an de la luarea puterii, cu un Congres eminamente democrat (control atât asupra Senatului cât şi a Camerei Reprezentanţilor), barak obama se află într-o situaţie paradoxală, rară chiar şi în istoria preşedinţilor americani cei mai dezastruoşi de la Woodrow Wilson încoace: popularitatea lui a scăzut în mai puţin de şase luni cu aproape 30 de procente. Toate promisiunile făcute în timpul campaniei electorale pe care a câştigat-o fără drept de apel se dovedesc extrem de greu de ţinut, când nu sânt ignorate cu desăvârşire. Iar America pare tot mai puţin dispusă să mai aştepte. Şi e, din păcate, mai dezbinată ca oricând!
În ziua de Crăciun numai întâmplarea a făcut ca America să nu cunoască o altă teribilă tragedie, similară acelui odios 11 Septembrie 2001. Un avion cu 300 de pasageri venind dinspre Amsterdam spre Detroit era cât pe aci să fie transformat într-o masă de foc ce trebuia să cadă peste cea mai populată zonă muncitorească a Detroitului, lângă aeroport. Victimele ar fi putut depăşi mia…
Nu a fost aşa doar din pricina nefuncţionării sistemului de igniţie a bombei pe care teroristul nigerian, antrenat de Al-Qaeda în Yemen, o purtase în chiloţi. Şi pentru că un pasager curajos s-a repezit şi l-a imobilizat pe terorist înainte ca acesta să fi putut face cea mai mică mişcare! Conform prevederilor consecutive acelui Patriot Act atât de detestat de democraţi, şi care va expira în următoarele două luni, dacă administraţia Obama nu va face ceva ca să îl prelungească, pe fiecare zbor internaţional venind în SUA trebuie să fie cel puţin un marshall, ofiţer pregătit în domeniul antiterorismului. Pe zborul venind dinspre Amsterdam nu era nici unul!
Preşedintele Obama, cu prima doamnă a ţării, fiicele şi suita se aflau în vacanţă în Hawai . Vacanţa nu s-a întrerupt şi, cum se ştie, Barak Obama nu a făcut nici o declaraţie asupra evenimentului. Noroc cu canalele de ştiri care aduceau veşti tot mai îngrijorătoare. Aflam, astfel, că tânărul Farouk Abdulmutallad, 23 de ani, era pe listele de suspecţi a tuturor agenţiilor americane, dar fără nici o informaţie specifică (adică: cînd şi cum o să înteprindă un act de terorism ?!?). De asemenea, ambasada americană primise două avertismente din partea tatălui său, un bancher cu renume şi bune relaţii cu SUA, că tînărul Farouk se radicalizase, s-ar putea să fie în Yemen şi să plănuiască vreun act de terorism. Dar acest act de îngrijorare al unui tată pentru fiul său, dar şi de simpatie pentru America, nu a găsit nici un ecou la Departamentul de Stat al lui Hillary Clinton , care nici măcar nu avea habar că Abdulmutallad avea o viză de intrare-ieşire deschisă pentru Statele Unite (ni se va explica, ulterior, că în baza de date, numele lui apărea cu… o greşeală de literă! Caragiale curat!).
A doua zi de Crăciun urmărim cu sufletul la gură ştirile… Aşteptăm o poziţie oficială, care tot întîrzie… În sfîrşit, unul din muşchetarii preşedintelui, Secretarul de Stat pentru Securitatea Teritoriului American, Janet Napolitano , dă un interviu complet penibil, suprarealist, în care consideră că sistemul de securitate a acţionat în mod perfect, aşa încît atentatul terorist… n-a avut loc. Mai mult, pasagerii au demonstrat vigilenţă şi spirit de sacrificiu (dar oare fac ei parte din sistem? Şi unde erau acei marshall – enigmă completă!). Iar ca să încununeze ridicolul, afirmă că, de fapt, a fost vorba de un singur pasager cu o bombă în chiloţi, cînd, zilnic, zboară…milioane de psageri! Ca un fel de victorie de pe vremea socialismului biruitor!
Al doile muşchetar, John Brennan, Consilier al Preşedintelui pentru Contraterorism, n-a fost cu nimic mai clar în privinţa „incidentului”. A cam scăldat subiectul, a cerut timp şi răbdare pentru analizarea detaliilor şi a încheiat filosofic cum că, de fapt, în cazul de faţă nu era nici un indiciu precis (?!?) iar actele de terorism nu pot fi toate prevenite!
Venind de la o asemenea autoritate în contraterorism şi după îgrijorătoarele aberaţii ale lui Janet Napolitano, situaţia devenise cu adevărat critică, opinia publică americană şi internaţională panicată de ceea ce se întîmplă! Iar anunţul, seara, că Preşedintele Obama, în Hawai, împreună cu Michelle şi fetiţele Sasha şi Malia (despre câ inele prezidenţial de data asta – nimic!) vor privi filmul Avatar n-a fost în măsură să liniştească poporul american. La insistenţele criticilor primite din partea Republicanilor, a mediei americane şi internaţionale, Barak Obama s-a adresat naţiunii, tot din, din Hawai, a treia zi după „incident”, considerînd că cele petrecute în ziua de Crăciun se datoresc unor neglijenţe la nivelul mai multor agenţii responsabile cu securitatea teritoriului. Abia după încă o săptămînă, întors în sfârşit din Hawai, Preşedintele avea să afirme că a fost vorba de un act terorist, că America se află în stare de război şi că toate agenţiile responsabile demonstraseră lipsă de vigilenţă, pasivitate şi incompetenţă în analizarea informaţiilor etc etc.
Cu toate acestea, nu a căzut nici un cap. În tot timpul „incidentului” şi după, şeful Centrului Naţional Contraterorism, cel care ar trebui să pună toate datele la un loc, Michael Leiter, se afla în vacanţă, la ski, şi acolo a rămas încă cinci zile pînă să se întoarcă! Acum, după ultimul discurs al lui Obama, se vor înăspri toate prevederile de securitate în privinţa zborurilor către Statele Unite. Adormitele statistici şi liste de no fly ale Departamentului de Stat (se speculează că Hillary Clinton păstrează un profil extrem de discret pentru a nu-şi prejudicia şansele de alegere în Prezidenţialele din 2012!) şi cele ale „obiectului necunoscut” Janet Napolitano, la Departamentul de Securitate a teritoriului, vor fi aduse la zi…
Ce ne facem însă cu alte amnezii sau contradicţii majore ale Administraţiei Obama? De pildă, promisiunea că prizonierii din Guantanamo Bay vor fi eliberaţi pînă la sfârşitul anului abia încheiat… Slavă Domnului că n-a fost ţinută: s-a constatat că unul din trei prizonieri eliberaţi şi reeducaţi, chipurile, în Arabia Saudită devin lideri Al-Queda mai cu seamă în Yemen, noul cuib al terorismului jihadist. Iar mai bine de jumătate din prizonierii rămaşi în Guantanamo Bay sânt…yemeniţi! Preşedintele nu-şi va ţine cuvântul şi va fi din nou umilit, aşa cum a fost şi în cazul băncilor pe care le-a susţinut cu acel stimulus package şi care, la sfîrşitul anului şi-au plătit din datorii, ca şi cum n-ar fi existat, doar ca să aibă libertatea de a plăti bonusuri imense funcţionarilor interni într-o perioadă în care America se confruntă cu o depresiune economică considerabilă şi un şomaj de 10%.
În două săptămâni, Preşedintele va trebui să ţină primul său Discurs despre Starea Naţiunii. Oare ce va avea de raportat? Creştere economică minimă, cu trei infuzii stimulus ce vor afecta serios poporul american care plăteşte taxe pentru mulţi ani de acum înainte? Creearea de noi locuri de muncă? Bilanţul e mai degrabă alarmant. Washington D.C. – serviciile guvernului democrat, întotdeauna supra-numeral! – are 6.1% de şomaj, cel mai jos din USA. Dar la ce ajută asta? Faimoasa reformă sanitară, împărţită între două versiuni diferite, Senat şi Casă a Reprezentanţilor – ce vor trebui să fie reconciliate, fără participarea republicanilor care au refuzat-o în bloc – va reprezenta cea mai puţin transparentă legislaţie din toată istoria modernă americană : toate tranzacţiile, mai mult de natură politică şi interes personal!, s-au desfăşurat în spatele uşilor închise. Dacă va îndeplini numărul de voturi (60) şi va fi trecută ca lege, va însemna probabil cea mai stînjenitoare mărire a taxelor, nu numai pentru cei bogaţi, dar chiar şi pentru cei din clasa de mijloc – pâinea şi sarea oricărei democraţii veritabile! -, şi cei săraci, în măsura în care obligativitatea asigurării medicale îi va expune, cel puţin, la plătirea unei amenzi piperate!
Iar din punct de vedere al politicii externe, domeniul de competenţă cunoscut drept fiind cel mai slab al noului Preşedinte? Are USA o imagine mai bună, favorabilă în lume? Probabil că da, dacă ne referim la Europa Occidentală. Dar în rest? Nu prea multe realizări! Încăpăţînarea sau neputinţa de a înţelege că America se află în stare de război, şi asta pe mai multe fronturi, pentru că terorismul internaţional, în speţă Al-Queda, nu e o ţintă fixă, ci se împarte între Afganistan, Irak, Liban, Somalia, Arabia Saudită şi, recent, tot mai mult, Yemen, a făcut administraţia Obama să lase „garda jos” cum se spune în box. Preşedintele a făcut o prioritate din Reaforma Sanitară şi, chiar după actul ratat din ziua de Crăciun, a încercat să nu dea prea mare importanţă „incidentului” pînă în momentul în care a fost clar că nu se poate nega atacul terorist. Dar chiar şi după ce a recunoscut că ţara se află în stare de război, în loc să-l considere pe teroristun nigerian drept un inamic bun de judecat de către Tribunalul Militar instituit de The Patriot Act după Septembrie 11, 2001, l-a încredinţat pe Farouk unui …tribunal american, unde este în prezent judecat cu toate drepturile unui cetăţean american, ce poate să aleagă să nu spună nimic şi să lase numai avocatul – ironia sorţii, plătit din taxele poporului american! – să vorbească. Toate legăturile lui cu Al-Queda şi alte atentate vor rămâne, în consecinţă, necunoscute!
Cu toate bunele intenţii, America e azi mai în pericol decât înainte de 11 septembrie 2001 şi într-o situaţie economică extrem de dificilă!
Dumitru Radu Popa
New York, ianuarie 2010
