Feed on
Posts
Comments
 Constantin Virgil Negoita
In doua articole publicate recent in Revista 22 http://www.revista22.ro/ (Fata Babei, iulie 14, si Marmura de Aur, august 11) Erwin Kessler, cercetator la Institutul de Filosofie din Bucuresti, arata de ce pictura lui Vladimir Zamfirescu este urata, proasta, si periculoasa. Motivul este deosebit de serios:  Zamfirescu este un autohtonist, care fuge de pe canapeaua psihanalistului sub pulpana duhovnicului.
Ce poate fi mai rau ?
Motivul acestei sentinte este uluitor, simplu si clar. Exist? o leg?tur? inextricabil? ntre autohtonismul romnist de fond al acestor arti?ti ?i na?ionalismul de partid ?i de stat al regimului comunist. Izomorfismul lor nu este contrazis de spiritualismul primilor ?i de materialismul istoric al celui de-al doilea. Primii elogiau ortodoxia natural? a romnilor n orice ngenunchere sub grbaci, iar cel?lalt g?sea modelul autoritarismului centralist comunist n uniunea tribal? a lui Burebista . Erau formule complementare de incitare la supunere, la renun?are prin r?bdare ?i prin acceptarea abera?iei. Comunismul promova retragerea din istorie, prin nchiderea ntr-un progresism pur declarativ, fantezist n raport cu napoierea atroce a ??rii. Romnismul arti?tilor spiritual-morali?ti ndemna la retragerea n istorie, prin clocirea temelor r?suflate, prin saltul de la dialectic? la metafizic?, prin mimarea artei din muzee ?i din biserici, prin fuga de pe canapeaua psihanalistului sub pulpana duhovnicului, prin renun?area la franzel? n favoarea prescurei ?i prin trecerea de la fluieratul n biseric? la cntatul pe nas.
Daca este asa, atunci pictorul Zamfirescu este un postmodern pacatos.
Asta inseamna fuga de pe canapeaua psihanalistului sub pulpana duhovnicului. Intoarcerea cu spatele la modern si cu fata la premodern. Si tot acum aflam ca abandonarea modernului pentru a te intoarce la premodern este izomorfa cu nationalismul celor ce elogiaza ortodoxismul natural al romanilor.
In felul acesta sunt identificate etapele istoriei recente a Romaniei : Douazeci de ani de modernitate cumplita (1948-1968), in lupta cu alti douazeci de ani de postmodernitate  timida (1968-1988), dupa care, iata acum, terminam alta etapa moderna (1988-2008), care vrea sa ne puna la loc pe canapeaua psihanalistului
Erwin Kessler e categoric : Arta de tip zamfirescian, manierist?, pedant culturalist? ?i fraudulent? estetic, ridic? ?i compromite totodat? una dintre cele mai importante probleme ale artei actuale, anume: cum e cu putin?? ceva vechi?  n arta contemporan?, n care este cu putin??, ca norm?, doar noul, ce relevan?? mai are depozitul de valori ?i aptitudini, de tehnici ?i tr?iri pe care l-a constituit practica milenar? a artei? Modelul zamfirescian ofer? un r?spuns facil: artistul e un arhivar al memoriei culturale pe care o evoc? privitorului avizat, ambii compl?cndu-se ntr-un fel de play-back estetic pe hituri de Picasso et co., artistul pref?cndu-se c? are geniu, iar publicul pref?cndu-se c? are gust. Asa sa fie? Nu bate oare campii Erwin Kessler?
Constantin Virgil Negoita
New York, August 17,2009

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X