Feed on
Posts
Comments
Aproape toate localitatile vlahe din Epir, nordul Greciei, au fost rebotezate cu nume grecesti. Asta ca sa li se piarda istoria. Arminciu a fost rebotezat Metsovo. Arminciu se gaseste pe muntele aflat de cealalta parte a lacului  unde se ridica orasul Ioannina. Drumul pina la Arminciu taie coaste abrupte, trece pe linga prapastii care te fac sa te crezi intr-un avion,  se intrece  in curbe periculoase.  Cei 55 km par 300.  Muntii Pindului sunt calzi la inceput de iunie. Carpatii sunt inca reci. Ma uitam atenta, speram sa vad macar unul dintre zeii sau zeitele mitologiei traind in aceste locuri umbroase. Nori josi. La orizont, sase rinduri de coame de munti. Varfurile inzapezite par la o aruncatura de bat. Cea mai mare parte a drumului curge pe vechea Via Egnatia (cea moderna, pe care am venit de la Salonic, are 42 de tuneluri sapate in stanca). O sageata arata ca pana la Grevena un alt lacas vlah sunt 70 km. Arminciu este o asezare cumplit de inghesuita, case si strazi se lupta pentru fiecare bucata de panta a muntelui. Umed si frig. Suntem la peste 1500 m.
O ploaie napraznica se abate din senin. Muzeul orasului se deschidea abia la 4 pm, si daca nu am putut vedea muzeul am vazut in schimb oamenii.
 

In centru, pe o banca de lemn cu un mic acoperis, ca in Transilvania, vreo 10 barbati in jur de 70 de ani stateau la taclale in armaneste. Stiau de Gramoste azi i se spune Gramosta, mult dincolo de Konitza,  si mi-au explicat cum se ajunge acolo.

Pe o strada, mergand la intamplare, aud doua femei vorbind la gard armaneste. S-au plins de viata grea.  La un chiosc de ziare unde mi-am cumparat o harta, vanzatoarea era armanca.  Femeia spunea ca se moare mult in Arminciu. Nu stia cum este

Romania

si ne-a rugat pe mine si pe versioara mea, Puica, sa i-o descriem.  Aveti munti? Aveti oi? Aveti branza? Aveti orase ca al nostru? La cafeneauna din centru, proprietarul era arman. Pe pereti, fotografii ale familiei in costume vechi traditionale.  Am vorbit armaneste romaneste tot timpul in Arminciu. La un magazin cu de toate, proprietara si cumparatoarea vorbeau armaneste.

  

La un alt magazin cu lucruri traditionale, proprietarul era arman. Mi-a permis sa fotografiez costumele de femei si barbati atirnate pe pereti si ne-a vorbit cu mandrie de familia  lui. Toti se plang ca, nestiind alfabetul latin si romana, copiii vorbesc greceste.

  

Toti intaresc ca sunt aici dintotdeauna. Foarte bine ascunsi, greu de gasit, greu de ajuns la ei.   Dar va mai supravietui oare aici vechea limba romaneasca, vlahica sau vlaha?

Mirela Roznoveanu

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X