vetiver

Nu am parasit Romania ca sa ma stabilesc la New York pentru ca as fi dorit o scena mai mare. Am fugit din Romania in ianuarie 1991 de groaza si dezamagire, cu toate rupturile si greutatile greu de descris subintelese in aceasta afirmatie simpla. In acest an se implinesc douazeci de ani de la Revolutia din decembrie 1989. Cam in timpul in care raspund la intrebarile acestui interviu, cu un decalaj de cateva saptamani, eram anchetata cu doua decenii in urma de Securitate si inchisoarea se intrezarea la orizont. Grupul ziaristilor de la Romania libera care au incercat sa publice un ziar clandestin in anul 1988 in Romania comunista, tradarea si deconspirarea, arestarile si anchetele Securitatii din noiembrie-decembrie 1988-aprilie 1989, darea afara din presa, supravegherea vietii personale, interzicerea in ceea ce ma privea de a exista nu doar ca ziarist, ci si ca scriitor, toate acestea petrecandu-se in santaj, amenintare, ca forme de exterminare sociala si psihologica, sunt fapte care au pregatit si format unul dintre nucleele importante ale Revolutiei. Luni, 25 decembrie 1989, cei care trebuiau impiedicati sa mai scrie pe timpul vietii lor au realizat primul numar al Romaniei cu adevarat libere aparut marti, 26 decembrie 1989. Ziarul a cedat in timp presiunilor enorme, brutal actualizate incepand cu ianuarie 1990, infiltrarilor serviciilor secrete, mineriadelor; foarte curand inceta sa mai fie ceeea ce fusese. Am fost prinsa in tot acest vartej. Am crezut ca pot contribui la instaurarea democratiei in Romania. Am inteles insa curand, din septembrie 1990, ca nu voi avea prilejul sa traiesc intr-o lume normala pe timpul vietii mele. Deziluzia a fost mai profunda decat toate sperantele la un loc.

Ce credeati ca va poate oferi indepartata America?
Cititi intregul interviu accesand acest link!