Feed on
Posts
Comments
 
Theodor Damian este autorul unei remarcabile carti de bizantinologie si teologie ortodox crestina, The Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodores of Studion, 2002 si in traducere Implicatiile spirituale ale teologiei icoanei, 2003 pe care am citit-o cu interes si am citat-o la capitolul romanului bizantin din editia a doua in curs de aparitie a Civilizatiei romanului. Teolog, preot si filosof, a publicat in ultimii ani cateva carti de poezie. Socotesc Nemitarnice (Dionis, 2005) (nemitarnic adj. v. cinstit, corect, inco-ruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest) cea mai buna carte de poezie de pina acum a lui Theodor Damian. Volumul are patru sectiuni : Ochiul marii, Armaghedon cu alt nume, Cautatorii de lut, Zbor ancestral.  Exista in acest volum un sens tragic al devotiunii pentru oameni in numele lui Dumnezeu si al credintei, o durere profunda a celui ce slujeste pe Dumnezeu, o disperare a indoielii si cautarilor sensurilor ultime, toate convertite intr-o  limpezime a discursului liric pe care autorul nu a avut-o inainte. Si chiar intr-un   ton inconfundabil care este de acum stilul poeziei lui Theodor Damian.
 
Tonul rugii descifrand drumul inapoi catre credinta, drum care  e-n noi , cautarea unui  altfel de arhanghel/ pentru aceasta aventura in lut/ un arhanghel nascut iar nu facut  (Imi trebuie un altfel de arhanghel), scrutarea sensului vietii ca si cum s-ar cauta o rima pentru un cuvant al intoarcerii spre izvor  singura rima pentru izvor/ e/ a muri, moarte mor  (Imi caut valul cum demult cauta poetul), viziuni apocaliptice lipsite parca de gratia lui Dumnezeu ( Corabia pamantului/ se desface-n bucati/si arde ca o hartie/ cati naufragiati vor fi/ si se vor salaslui/ in care vecie ?  In care vecie ?) construiesc o viziune stranie, nici religioasa si nici profana, nici filosofica si nici teologica, ci toate laolalta. Exista mai multe voci lirice aici, fiecare cu adevarul si indoielile ei, cea mai tulburatoare fiind aceea a preotului care slujeste si se roaga pentru a fi iertat, pentru a nu mai fi ispitit, pentru a nu se mai indoi. Aceste poeme imi amintesc de poezia tragica din vietile sfintilor, de acele hagiografii care constituie cea mai originala ipostaza a sufletului bizantin.  Poemele Literele furate, Am ratacit, Si inghitit ramane locul, Cand am intrat, Singur, Cel care vine, De cand, Sa stai pururea viu in oceanul dorintei, sunt poeme la care ma voi intoarce pentru a le citi si reciti :  Cand Te-am chemat/ ai venit/ nici pe usa de la apus/ ci pe cea de la rasarit// Cand toate ranile vietii/ ma dor/ Tu vii din partea/ inspre care mor  (Ai venit).
Mirela Roznoveanu 

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X