Feed on
Posts
Comments

Marti, 12 februarie 2008 a avut loc la Libraria FNAC din Chiado, vechi centru istoric si cultural al Lisabonei, lansarea traducerii in limba portugheza a unei antologii de poezii intitulate Haver vida antes da morte? (Exista oare viata inainte de moarte?) semnata Dinu Flamand.  La prezentare au participat traducatoarea Teresa Leitao, criticul Fernando Couto e Santos si Antonio Lobo Antunes, unul din cei mai reputati scriitori portughezi contemporani, laureat al Premiului Ovidius acordat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Scriitorul lusitan a vorbit cu caldura despre opera si viata lui Dinu Flamand, despre prietenia care ii leaga de peste trei decenii. Antonio Lobo Antunes a tinut sa mentioneze atasamentul pe care il are fata de Romania si fata de poporul roman, pe care il apreciaza ca fiind purtatorul unui tezaur spiritual de mare calitate si avand intelectuali de cea mai inalta clasa. Scriitorul lusitan si-a exprimat convingerea ca in viitorul apropiat potentialul oamenilor de cultura romani nu va intarzia sa ofere lumii contributii semnificative, devenind o voce importanta in contextul dialogului cultural-stiintific, la nivel global. De altfel, Lobo Antunes, a tinut sa precizeze ca cei mai mari scriitori francezi sunt romani, cei mai mari sculptori francezi sunt romani, cei mai mari artisti francezi sunt romani, starnind aplauzele publicului. Intreaga prezentare a sa a fost un elogiu adus intelectualilor romani. Pe multi dintre ei a avut ocazia sa ii cunoasca personal. Vorbitorul i-a descris ca fiind veritabili hidalgo, de o eleganta, prestanta morala si spirituala care i-a ajutat sa supravietuiasca in conditiile deosebit de grele ale perioadei comuniste.

 

 

 

C?ma?a murdar? 

 n timp ce-mi schimb c?ma?a murdar?,
n timp ce-mi mestec necazul acrit,
n timp ce morm?i de se sperie
p?ianjenul de pe galerie;
n timp ce scotocesc printre boarfe
mi z?resc
jum?tate de fa?? n oglinda
de pe u?a dulapului…
Iar n spatele meu demoni m?run?i,
?obolanii subi?i ai singur?t??ii,
chicotesc ?i scot limba la mine
convin?i c? nimeni nu-i vede… 
  

 

A
camisa
 
suja

Enquanto
 
mudo
de
camisa
,
enquanto
remoo
azedamente
as
minhas
 
mgoas
,
enquanto
resmungo
at
se alvoroar
a
aranha
no
cabide
;
enquanto
Mexo e remexo
nos
 
meus
 
trapos
aparece
metade
da
minha
 
cara
no
espelho
da
porta
do
roupeiro
… 
E nas
minhas
 
costas
uns diabinhos
fazem
chacota
, deitam-me a
lngua
de
fora


convencidos
de
que
 
ningum
os v…
fazem
chacota
, deitam-me a
lngua
de
fora
convencidos
de
que
 
ningum
os v… 
 

    ARS POETICA 
  
                              You have departed and should have arrived already 
 youve been searching when just realizing that you had to add to it  

                               you get out of yourself hesitatingly while out there   

and have returned   

youre running along the inner contour of the mountains   

                                                                                with wheel-shaped strides   

its advisable to refrain from whimpering   

with impatience   

                               from obtaining some sticky compassion   

                                                                        like the intersticies of myopia  

for a better visibility climb up   

                               towards the peak of affliction   

                                                and yet get deeper down   

                                                                     inside its crater 
be gentle with despair   

one never knows   

whos tousling who 
 
lternel silence des espaces infinis should not frighten you   

more than the daily chewing of the hay of darkness   

which you belch out   

                                      as cud   

                                                    from the stomach to the mouth
entrust to your strides the long lasting void   

that has sneaked under your sandals   

gory with so much circling around   

                                                       the compasses of an obssession  

that cuts through the spiral of the world   

as if peeling an apples skin 
try to surprize yourself   

                                               suddenly turning to face yourself   

to discern your figure indwelling no one   

                                                               with a mouth-eye of the Cyclops  

opened wide echoing the reverberations of the universe   

dont forget to breathe in the highlands the sudden wonder   

that tenders to you the landscapes of  jubilant suffering   

                                                                                                       listen to   

the pustules of emergent language popping up inside your flesh 
yet resign yourself   

with whatever leaves its own trace in you   

                                                     inside your ear the nothing   

from beyond the wall is groping   

while urging you in a whisper   

tolle, lege …  
Translated from the Romanian by Heathrow OHare 

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X