Feed on
Posts
Comments
Teza de doctorat al lui Mihai Posada (Editura Criterion, 2006) integreaza stralucit, in opera lui Eliade, publicistica acestuia scrisa in perioada interbelica. Mihai Posada localizeaza sursele care au motivat optiunile politice ale  lui Mircea Eliade in epoca si motiveaza credinta fundamentala a acestuia si a generatiei sale in ceea ce priveste misiunea culturii romane, a renasterii si regenerarii poporului roman prin spiritualitate si cultura.  
 Polemic, amplu documentat, de o patrunzatoare analiza, reusind sa evoce ambianta Romaniei politice a Generatiei de Aur, studiul face de aici inainte parte din bibliografia de baza a oricarei discutii sau cercetari privind opera si viziunea politica si culturala a lui Mircea Eliade.  Citindu-l abia intoarsa din India, unde am simtit mereu umbra lui Eliade, starnind numeroase intrebari la care nu le-am putut da intotdeauna un raspuns (fiecare generatie traieste cu obsesia Indiei!) cartea de fata m-a ajutat cel putin sa gasesc raspunsul la una dintre acestea: de ce optiunea pentru studiul religiilor? De ce Eliade nu a devenit doar un analist al hinduismului? De ce nu s-a oprit la roman?  De ce nu la critica literara ? Sau la filosofie? Cartea lui Mihai Posada mi-a aratat sursa: crezul in religie al Generatiei de Aur, in dimensiunea spirituala a omului, in  constructia nationala prin cultura ca cea mai importanta cale a renasterii nationale. Dupa toate dezamagirile, prabusirile, apoi exilul si restul, Eliade a pastrat acest crez pe care l-a transformat intr-una din  operele importante ale culturii lumii. Omul nu poate fi redus la dimensiunea sociala, pragmatica; omul, fiinta religioasa (homo religiosus) are datoria de a-si pastra sau regasi dimensiunea spirituala atit de vatamata de ateismul fortat, ideologie, pragmatismul lumii moderne.

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X