Feed on
Posts
Comments
Recent mi-a venit de la Constanta revista "Agora" ( anul VII, nr. 28 — 2007, editie de iarna)avand ca Redactor Sef pe conf. univ. dr. Marina Cap-Bun de la Universitatea Ovidius.  O pagina a revistei gazduieste un eseu semnat de Stefan Stoenescu si intitulat  Ovidiu exilatul n viziunea poetului american contemporan W.S. Di Piero. Reproduc mai jos remarcabila traducere in limba romana a poemului Ovid in Exile. Intreg articolul poate fi citit in pdf apasind pe acest link. 

                                               

OVIDIU N EXIL 

 C?in??, versuri, ochiade, conduc?tori ce-ntrec orice nchipuire  

Delir febril de la apa spurcat?. Cezar e o potaie de maidan
ce-?i mu?c? st?pnul domnitor peste ciurucuri,
                                                st?pnul care ciripe?te fr
umos
O sta?iune pe litoralul M?rii Negre, mncare proast?, ?n?ari,
?i nici m?car vin,
democra?ia vrtoasei m?m?ligi
preschimb? zdren??ro?ii-n cet??eni.  Momeli amoroase,
                                                        preambuluri, scenarii porno,
cadourile pe care a ar?tat fetelor cum s? le cer?easc?
                                       mbog??i?ilor cu ma?ele t?b?cite de bere,
nimic nu-i e de vreun folos acum.
Iscusit tehnolog Dedal ?i-a prevenit fiul cu mintea-nfierbntat?
s? ?in?
calea de mijloc, s? nu se prjoleasc? avntndu-se prea sus
                                                          nici s? zboare razant.
Dedal avea dreptate. Sudorile ?i lihnirile puse-n cuvinte,
poftele trupe?ti ?i bunul plac anarhic  
nu tocmesc o lume. Prea multe jinduie?te Poesia.
Soarele s?u p?stos apune peste ferme n?p?dite de ciulini
                                                                    ?i cmpuri argiloase.
E istovit, are nevoie de subiecte noi, de-mprosp?tare sufleteasc?.
Materialele nu-i lipsesc:  raiduri de noapte, s?ge?i otr?vite
cu care a-nv??at s? trag?, o soa?? l?sat? acas?,
ce chinuie figuri de animale pe r?zboiul de ?esut. Iar August,
                                                               strateg al r?zboiului rece,
 spioneaz? la geamul fiec?rui iatac, mai pu?in al s?u propriu. 
 
Talpa ??rii ?i bate joc de fine?urile de la ora?, de fete,
de saxofoni?tii str?zii, de graffiti, poli?ai, mncare cald?, dulcea??
Nu po?i s-afirmi c? senatorul X sau consoarta fac sex cu cini
?i s? pretinzi ca lumea s?-?i admire stilul.
Cu ironii fin educate dobnde?ti glorie ?i un post.
Poemul zilnic, mituri r?suflate, tnguiri elegiace,
orice numai s? taie din gustul de le?ie al c?in?ei.
Nu le prea pas? noilor s?i prieteni de versurile sale
?i nici

latina

lui ei nu o n?eleg. Acas? expediate

noile lui poeme n-au nici o trecere la birocra?ii urbei.  
El ns? acum deprinde limba locului, cleioas?
?i-ncearc? n ea s? ?uguiasc? cu ambulan?ii str?zii.
nv??nd s? se fac? util cr?c?nat cum e, c?lare sus pe metereze,
cu coiful de tot rsul pleo?tit pe ?easta-i mare ?i c?runt?
cnd peste cmpie tlharii dau n?val? lund cu asalt nevolnicul ora?,
st? cot la cot cu cei ce le ?in piept, cronc?nind noile cuvinte,
ap?rndu-?i scriitura, ntreag-avere ce i-a mai r?mas :
gr?dini de piatr?, cmpuri infestate de malarie ,
                              copaci al c?ror nume nici m?car  nu-l ?tie.  
[Din volumul Umbre n fl?c?ri, 1995; n romne?te de ?t.S.]

W.S. Di Piero

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X